Tata imi trimite zilnic cate o chestiuta, un sfat, un articol …. nu trece zi fara ca tata sa ma bage in seama 
În această noapte sînt celebrate Sînzienele, moment ce reprezintă în calendarul popular miezul verii. În Panteonul românesc, Sînziana este o zeiţă agrară, protectoare a lanurilor înspicate de grîu şi a femeilor măritate. Torţa aprinsă în unele zone etnografice în noaptea de Sînziene, care înfăţişează invincibilitatea Soarelui la solstiţiul de vară, este numită Făclia de Sînziene. Aceasta este confecţionată dintr-un lemn de brad uscat şi crăpat la un capăt, unde se îndeasă şi se leagă răşină şi surcele de molid cu fire de tort. În această seară, în ajunul zilei de Sînziene, flăcăii se adună pe o înălţime din afara vetrei satului, se aşază în formă de cerc, îşi aprind făcliile, se aliniază şi încep să descrie rotocoale în aer cu flăcările aprinse, învîrtindu-le de la răsărit la apus, în timp ce strigă în cor: “Făclia măăă…”. Cînd făcliile sînt pe cale să se stingă, feciorii coboară în sat, înconjoară cu ele grădinile şi le înfig în mijlocul holdelor şi livezilor. Rotocoalele de foc obţinute prin rotirea făcliilor de Sînziene în direcţia mişcării aparente a Soarelui pe bolta cerului exprimă bucuria oamenilor pentru victoria luminii asupra întunericului, a căldurii asupra frigului, a fertilităţii asupra sterilităţii, dar şi hotărîrea lor de a ajuta astrul vieţii să se menţină la înălţimea atinsă pe cer la solstiţiul de vară. scris de Profesor Ion Ghinoiu
