Cum scriam si zilele trecute, nunta este un amalgam.
Postul acesta este dedicat exclusiv sfarsiturilor si inceputurilor.
Prietenii sfarsite brusc de amintiri de 7 ani, pierderea increderii pe baza “ochii care nu se vad se uita”, increderea ca toata lumea e ca mine … toate astea s-au sfarsit!
Niciodata nu am inteles cum “merge” treaba asta … Vine cineva la tine si iti zice ca “X e un bou” si daca pe X il mai manaca Y de cur si Y iti zice “da ma, X e un bou” … tu il crezi? Tu nu il stii pe X de atata vreme? Nu ai impartit casa si masa cu X? Nu ai impartit bucurii si suparari? Nu v-ati ajutat cand a fost nevoie? Cum poti fi de acord, brusc! ca X e un bou ? Oare X nu ti-a dovedit de atatea si atatea ori ca nu e un bou?
In ce conditii se aplica regula ca daca 2 iti zic ca esti beat te duci si te culci? De fapt nici macar asta nu se aplica… aici aplicam ” Daca doi iti zic sa ii rupi capu’ celui de-al treilea, mai investigheaza inainte sa o faci!”
La polul opus sunt prietenii intarite! Persoane care ne-au fost alaturi fara obligatii, persoane pe care le iubesc si le respect! Nu am degete sa numar persoanele care, desi aveau altceva cel putin la fel de important de facut in acea zi, au ales sa ne fie aproape in cea mai importanta zi din viata noastra! Persoane in situatii speciale pe care le-as fi inteles daca nu ar fi fost acolo, dar au fost!
Ce sa mai … am avut o nunta de vis si asta datorita VOUA! Celor care ne-ati fost alaturi!
Nu veti intelege cu adevarat aceste cuvinte decat in momentul in care veti fi intr-o situatie similara!









